Excitat

Sunt excitat când sunt obosit şi, pentru că titlul este "ce gândesc bărbaţii", trebuie să mărturisesc că habar nu am dacă restul sunt ca mine. Ador să mă înec în cofeină şi fum de ţigară dimineaţa, şi am o satisfacţie nesănătoasă în realizarea faptului că de-abia ţin ochii deschişi în timp ce inima mi se agită în piept. Mă amuz singur, descoperindu-mi câte un zâmbet tâmp, când admirând ostentativ şi accidental în acelaşi timp vreo puştoaică de liceu, îmi provoc fără să vreau o erecţie dureroasă...

Azi am fost extrem de excitat toată ziua! Ah, dar nu-ţi face idei - e imposibil sa menţii o erecţie atât de mult timp. Eu ştiu - sunt genul de bărbat care nu ejaculează după primele cinci minute, bălind ca un animal sedat. Nici după zece, nici cincisprezece, nici măcar jumătate de oră. Dacă-mi place ce fac (şi în 99% din daţi nu mă plictisesc!), mă pierd în sex cu orele... Dar, revenind, vorbeam de excitare; e o stare mai mult mentală, care mă face să fiu total absent la ce se întâmplă în jur şi care dispare în momentul în care am realizat ce se întâmplă. Azi uitasem. Au trecut aproape două săptămâni de când am împărţit cearceaful cu o femeie şi, acaparat de probleme de rutină, mi-am cam neglijat proverbialul penis. Sigur, ăsta ar fi momentul în care bădăranul macho, complet echipat în ţoale "de firmă", client fidel şi permanent al cluburilor, mi-ar râde-n nas de exprimare, oarecum şocat c-o spun pe faţă, dar, în creieraşul lui atrofiat, ştie foarte bine că în momentul 2 va înfinge o mână-n prohab şi-alta pe mouse, apăsând cu frenezie click-uri pe play-ul unui film XXX. Eu chiar am făcut-o: am scos de pe internet "Big Bodacious Knockers 9" şi m-am masturbat liniştit, fără regrete sau procese inutile de conştiinţă.

Spuneam înainte că nu mă spovedesc, iar cele două subiecte, spovedania şi masturbarea, sunt iremediabil interdependente pentru mine. Nu mă mai spovedesc de când, într-un post al Paştelui, am fost întrebat de preot dacă am făcut sex. I-am confirmat, desigur, absent total de semnificaţia acestui fapt, numai pentru a fi întrebat din nou: "şi singur?" I-am confirmat din nou, doar pentru a fi dezaprobat într-un mod extrem de brutal şi necaracteristic. De împărtăşanie nici vorbă, cu toate că încercam să-i spun bărbosului că nu ştiam că n-am voie. Ce-o fi însemnând "n-ai voie", nici azi n-am aflat. Să fi pus Dumnezeu o notă la cele zece porunci, în subsolul tăbliţelor, în care spunea că cei care s-au masturbat în postul Paştelui n-au dreptul să soarbă o linguriţa de vin? Mă îndoiesc, dar trecem peste... Adevarul e ca sincer nu cred în preoţi. Poate fiindcă ştiu că, fiind şi ei bărbaţi, tot o pulă uriaşă au în loc de creier.

Acum sunt mai liniştit, dar, din păcate, nesatisfăcut. Confuzia că cei care se masturbează înlocuiesc din imposibilitate, din comoditate sau din prostie plăcerea sexului cu o femeie cu atingerea mâinii proprii, încă planează asupra noastră. Aşa că hai să scăpăm de ea! Toţi bărbaţii se masturbează. Majoritatea o fac fiindcă, dintr-un motiv sau altul, hormonii lor provoacă o presiune în zona bazinului de care trebuie să scape. Masturbarea nu e sex. E doar o nevoie naturala... Şi femeile se masturbează, dar nu sunt la fel de numeroase. De fapt, nu-s la fel de numeroase în procente - sunt crescute şi gândesc într-un mod mai cuminte, iar faptul că, spre deosebire de bărbaţi, prioritatea animalică este copilul şi nu sexul, le face oarecum frigide. Am întâlnit femei complet reticente faţă de masturbare, dar şi altele care se scuzau cu mine de faţă pentru a-şi satisface nevoile în baie... Totuşi, cele două categorii sunt complet diferite, şi ca număr de elemente componente, şi ca atitudine vis-a-vis de sex. Orice fel de sex.

Îmi tot vin în minte două amante, pe care le-am iubit şi simultan, şi separat. Am fost cu una, apoi cu cealaltă, apoi ele între ele... Dar niciodată toţi trei. Nu fizic, nu aşa cum îşi doreşte orice bărbat. Ştim cu toţii că visul nostru se împarte în trei, la două fete din Playboy şi-un imbecil. Hai, nu te supăra! De câte ori te poţi lăuda c-ai rezolvat ecuaţii diferenţiale în timp ce pompai cu bazinul fesele iubitei?

Cuvânt înainte

M-am gândit mult zilele astea dacă să încep să-mi pun gândurile pe o hârtie, fie ea şi electronică, şi am ajuns la concluzia că, din moment ce nu mă spovedesc, un confesionar virtual este cel mai bun lucru pentru mine în momentul de faţă. Probabil te-ai gândit că sunt lipsit de maniere fiindcă nu m-am prezentat, aşa cum era politicos - ai dreptate, dar numai parţial, fiindcă aceste cuvinte vin direct din profunzimile sau chiar suprafaţa superficială a minţii mele care nu are statut de individ. O imaginez ca pe o forma falică (şi nu numai pentru mine, ci pentru oricare mascul), care işi permite să emită orice ipoteză, orice afirmaţie, drept adevăr universal valabil şi pe care, dacă ar poseda un cur, ar simţi o titanică durere fix în zona respectivă referitor la părerile tale.

Am totuşi o introducere în temă: ăsta este blogul meu. Nu este cenzurat, nu funcţionează în limitele nici unui sistem cunoscut de omenire şi nu-i pasă dacă îţi răspund la salut cu o înjuratură. Dacă-l citeşti, o faci fiindcă vrei, nu fiindcă te obligă cineva, aşa că în momentul în care ai impresia că un neuron îţi şopteşte să consideri a tasta vreun sfat sau vreun reproş, opreşte-te. Părerea ta este absolut şi definitiv irelevantă pentru mine; eu sunt stăpânul absolut al acestui domeniu, pe care am să-l împodobesc cu cele mai şocante şi scârboase gânduri, indiferent de ce crezi sau iţi doreşti tu. De ce? Fiindcă pot, fiindcă am acest drept şi fiindcă cineva trebuie să recunoască, în numele bărbaţilor din lumea asta, anumite lucruri pe care falsa pudicitate a societăţii le împiedică a ieşi la lumină şi a fi confirmate. În mod paradoxal, chiar voi face un efort pentru a spune lucrurile aşa cum sunt... E normal bănuiesc - nimeni nu se simte comfortabil sub patrafirul popii...